Zice-se ca in vremurile de demult traia un imparat orgolios nevoie mare. Se credea cel mai puternic si mai destept om din lume si se mania nespus numai la gandul ca ar putea exista cineva mai grozav ca el.
Si iata ca, din gura in gura, ajunse zvon la urechile lui ca vietuia un intelept foarte ager la minte. Imparatul vrand sa se descotoroseasca de el, porunci ca inteleptul sa fie grabnic intemnitat si judecat pentru o pricina scornita. Fara sa zaboveasca prea mult judecatorii l-au condamnat pe intelept la moarte. Adus in fata tronului, imparatul i-a spus trufas:
- Alege-ti singur moartea. Vrei sa fii spanzurat, or doresti sa ti se taie capul?
- Nu doresc nici una nici alta - zise inteleptul - dar n-am incotro.
Totusi, marite imparate - continua el - as vrea sa-mi implinesti, asa se obisnuieste, o ultima dorinta: sa-mi aleg singur moartea.
Voi rosti cateva cuvinte. Daca le vei considera drept un adevar, atunci sa mi se taie capul; daca, dimpotriva, vei gasi ca cele spuse exprima un neadevar, atunci sa poruncesti moartea prin streang.
- Ma invoiesc! - zise indata imparatul, vrand sa arate celor din jur ca stie sa respecte ultima dorinta a condamnatului.
Iar condamnatul a rostit nu mai mult decat trei cuvinte si... a scapat cu viata! Care au fost cuvintele salvatoare ?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
voi muri spanzurat
Trimiteți un comentariu